Definita cuvantului alienare
ALIENÁRE s. f. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare. ◊ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație. (< aliena)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu alienare
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Acțiunea de a (se) asemăna și rezultatul ei; analogie, similitudine. ◊ Expr. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel cu cineva. ♦ Comparație. ◊ Loc. adj. Fără asemănare = extraordinar, fără comparație. Vezi definitia »
PARLAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei; (spec.; la pl.) discuții, tratative în vederea încheierii unui acord, a unui armistițiu etc. [< parlamenta]. Vezi definitia »
ÎNVENINÁRE, înveninări, s. f. Acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei; otrăvire. – V. învenina. Vezi definitia »
máre (mắri), s. f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238. Vezi definitia »
SPOROZOÁRE s. n. pl. clasă de protozoare parazite, cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori. (< fr. sporozoaires) Vezi definitia »