PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens) Vezi definitia »

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant. Vezi definitia »

RESENTIMÉNT s.n. Sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; ură, pică. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re – împotrivă + sentiment]. Vezi definitia »

DESACRALIZÁNT, -Ă adj. care desacralizează. (< desa-craliza + -ant) Vezi definitia »

CONTRACTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care încheie un contract. (< fr. contractant) Vezi definitia »