EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis. Vezi definitia »

–PLASTÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „grefă²”, „(referitor la o) plastie”. [< fr. -plastie]. Vezi definitia »

PSIHOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

TELELÉCȚIE, telelecții, s. f. Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție. – Tele- + lecție. Vezi definitia »

STENODACTILOGRAFÍE s.f. Înregistrare a vorbirii cuiva cu ajutorul stenografiei, urmată de transpunerea în scriere curentă cu ajutorul mașinii de scris. [Gen. -iei. / < fr. sténodactylographie]. Vezi definitia »