IMITÁȚIE, imitații, s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălțime. [Var.: (rar) imitațiúne, -i s.f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis. Vezi definitia »

MEGALOCEFALÍE, megalocefalii, s. f. Anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a capului. – Din fr. mégalocéphalie. Vezi definitia »

GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea unor suprafețe terestre foarte accidentale, prin fotograme luate cu fototeodolitul. (< fr. géophotogrammétrie) Vezi definitia »

COSMOGONÍE s.f. Ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția universului. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmogonie, gr. kosmogonia < kosmos – univers, gonos – origine]. Vezi definitia »

ALVEOLOTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a alveolelor dentare. [Gen. -iei. / < fr. alvéolotomie]. Vezi definitia »