INTROIÉCȚIE s. f. mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. (< fr. introjection, it. introieczione) Vezi definitia »

ORNITOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul sistematicii, al morfologiei și al ecologiei păsărilor. – Din fr. ornithologie, germ. Ornithologie. Vezi definitia »

PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Var.: predicațiúne s. f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication. Vezi definitia »

EPIGENÍE s.f. Epigeneză. [Gen. -iei. / < fr. épigénie]. Vezi definitia »

ETIOPATOGENÍE s. f. ramură a medicinei care studiază cauzele și mecanismele bolilor. (după germ. Ätiopathogenese) Vezi definitia »