SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus. Vezi definitia »

ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter panegiric, laudativ, elogios. [Pron. mi-as-. / < it. encomiastico]. Vezi definitia »

HALIEÚTIC, -Ă adj. Referitor la halieutică; pescăresc. [Pron. -li-e-u-. / < fr. halieutique]. Vezi definitia »

BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Fr. biatomique. Vezi definitia »

INAMÍC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus) Vezi definitia »