MEZENCHIMÓM s. n. tumoare (benignă), la nivelul țesuturilor mezenchimului. (< fr. mésenchymome) Vezi definitia »

BLASTÓM (‹ gr.) s. n. Tumoră malignă a cărei dezvoltare pornește de la elementele nediferențiate de tip embrionar (tumoră disembrioplazică, de ex. adenosarcomul embrionar al rinichiului – nefroblastom). Vezi definitia »

HEMATOCRÓM s. n. pigment roșcat carotenoid din celulele unor alge. (< fr. hématochrome) Vezi definitia »

CERNOZIÓM s.n. Pământ negru, deosebit de fertil, care se găsește mai ales în regiunile de stepă. [Pron. -ziom, pl. -muri. / < rus. cernoziom]. Vezi definitia »

TRAHÓM s. n. boală de ochi contagioasă, datorată unui virus, manifestată prin granulații cenușii, rotunde, pe fața internă a pleoapelor; conjunctivită granuloasă. (< fr. trachome) Vezi definitia »