fântână, fântâni, s.f. 1. (înv.) apă care izvorăște, izvor. 2. (reg.) hogeac, ochiul-podului, uroaie, marchioță, fumar, băgeagă, cucuvaie, cucumea, cubea. Vezi definitia »

PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. Vezi definitia »

TELEFONOGRÁMĂ s. f. telegramă telefonată. (< telefon + /tele/gramă) Vezi definitia »

CARIÓLĂ s. f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. (< fr. carriole, it. carriola) Vezi definitia »

PRESUPUNCTÚRĂ, presupuncturi s. f. Variantă a acupuncturii care constă în masarea și presarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită. – Pres[iune] + [ac]upunctură. Vezi definitia »