GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară. Vezi definitia »

TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec. Vezi definitia »

SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit¹. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură. Vezi definitia »

piédică (piédici), s. f. – 1. Frînghie sau lanț cu care se leagă picioarele dinainte ale cailor pentru a-i opri să fugă. – 2. Obstacol, stăvilar. – 3. Dificultate, nevoie. – 4. Oprire a cuiva cu piciorul. – 5. Panglică sau cordon cu care se leagă picioarele morților. – 6. Frînă. – 7. Siguranță la armele de foc. – 8. Cureaua cizmarului. – 9. Frîna de la războiul de țesut. – Var. piedică, piedecă. Mr. k’adică, megl. pędică. Lat. pĕdĭca (Pușcariu 1306; Candrea-Dens., 1176; REW 6347), cf. it. piedica (calabr. pédica, pedacchia), prov. petge, fr. piège, gal. pega, astur. pielga, alb. pengë, ngr. (πεδοῦϰλα). – Der. piedicuță, s. f. (talpa-ursului, Lycopodium clavatum). – Cf. împiedica. Vezi definitia »

SINOVIÁLĂ s.f. (Anat.) Membrană seroasă care secretă sinovie. [Pron. -vi-a-. / < fr. sinoviale]. Vezi definitia »