TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci și patru de săgeți incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli. Vezi definitia »

BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. (Franțuzism) Fâșie de pânză care se trece în jurul brațului, ca semn al unei anumite însărcinări. – Fr. brassard. Vezi definitia »

PARDOSEÁLĂ, pardoseli, s. f. Înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă. – Pardosi + suf. -eală. Vezi definitia »

seceríță, seceríțe, s.f. (reg.) secerătoare mică. Vezi definitia »

raćlă (rácle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”. Vezi definitia »