ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme) Vezi definitia »

MITICÍSM s. n. (fam.) atitudine, comportare, vorbă etc. care denotă superficialitate și neseriozitate. (< Mitică, personaj caragialesc + -ism) Vezi definitia »

HIDROTACTÍSM s.n. Mișcare a organismelor vii datorită aerului umed. [< fr. hydrotactisme]. Vezi definitia »

ECHIDNÍSM s. n. intoxicație cu venin de șerpi. (< fr. échidnisme) Vezi definitia »

BIROCRATÍSM s. n. Birocrație; funcționarism. – Birocrat + suf. -ism. Cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme. Vezi definitia »