Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii. ♦ ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane. (< fr. alternance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
REGÁTĂ s.f. 1. Întrecere organizată între ambarcații sportive (cu vele), iahturi etc. 2. Formă de cravată care se înnoadă și care cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. [Pl. -te. / cf. it. regata, fr. régate]. Vezi definitia »
împăcătúră s.f. (înv.) împăcare, pace, liniștire, pacificare, iubire de pace. Vezi definitia »
PERISPERMATÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul cordonului spermatic. (< fr. périspermatite) Vezi definitia »
RÁBLĂ, rable, s. f. (Fam. și depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân și slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.” Vezi definitia »
corțofálă, corțofále, s.f. (reg.) parte a unei căruțe. Vezi definitia »