Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii. ♦ ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane. (< fr. alternance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
vasăzică (prin urmare, deci) conjct., adv. Vezi definitia »
tocálă s.f. (reg.) 1. vorbărie, trăncăneală. 2. om flecar. Vezi definitia »
PERIVASCULARÍTĂ s. f. inflamație a spațiilor perivasculare. (< fr. périvascularite) Vezi definitia »
ștrúlă, ștrúle, s.f. (reg.; depreciativ) femeie zvăpăiatică, ușuratică. Vezi definitia »
nilúță s.f. (reg.) bucățică de pământ; nilă mică. Vezi definitia »