LUCÚLĂ s.f. (Met.) Granulație strălucitoare, ovală pe suprafața fotosferei, formată din nori. [Cf. lat.sav. lucula < lux, luculentus]. Vezi definitia »

OBEDIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience]. Vezi definitia »

CICLOCORÍZĂ s. f. diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare. (< fr. cyclochorise) Vezi definitia »

PERIOÁDĂ s. f. 1. interval de timp în cursul căruia se desfășoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă. ♦ (fiz.) ~ de înjumătățire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inducție = durată de timp după care o reacție în lanț începe să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective; (bot.) ~ de vegetație = interval de timp în care plantele își desăvârșesc întreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 2. frază amplă și complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios și unitar. 3. mică construcție muzicală bine închegată, din două fraze în relație de întrebare-răspuns. 4. (chim.) șir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcții numerice care nu schimbă valoarea funcției. ◊ grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracție zecimală. (< fr. période, lat. periodus, gr. periodos) Vezi definitia »

HIDROCHINÓNĂ s. f. substanță organică cristalină, obținută prin reducerea chinonei, revelator fotografic, în medicină și în unele sinteze organice. (< fr. hydroquinone) Vezi definitia »