hohotí (hohotésc, ít), vb. – 1. A izbucin în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală. Vezi definitia »

pocostí, pocostésc, vb. IV 1. (înv.; despre picturi) a acoperi cu un strat protector de lac; a pocostui, a vernisa. 2. (reg.; despre obiecte de metal) a acoperi cu un strat subțire de metal prețios; a polei, a sufla. 3. (reg.; despre ouă) a încondeia. Vezi definitia »

prosfetí, prosfetésc, vb. IV (înv.) a face să lumineze, să strălucească. Vezi definitia »

țâpotí, țâpotésc, vb. IV (reg.) a striga (mereu). Vezi definitia »

omestí, omestésc, vb. IV (înv.) a digera, a mistui. Vezi definitia »