prat s. m. – Fîneață. Cuvînt citat în vechile dicționare și pe care Pușcariu 1369 și REW 6732 îl indică drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie să fi fost creat de autorii latiniști din sec. XIX (chiar Pușcariu declara că nu cunoaște cuvîntul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare și el o creație artificială, după fr. prairial. Vezi definitia »

interpretariát (-ri-at) s. n. Vezi definitia »

împăvăzát, -ă, adj. (înv.) înarmat cu o pavază. Vezi definitia »

ÎMPOVĂRÁT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Năpădit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra. Vezi definitia »

Barbat care este preocupat excesiv de aspectul fizic (epilat,folosesc o gama variata de produse cosmetice,etc.). Vezi definitia »