RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [Pr.: ră-u-] – Răutate + suf. -ios. Vezi definitia »

ARTIFICIÓS, -OÁSĂ, artificioși, -oase, adj. (Rar) Artificial. [Pr.: -ci-os] – Lat. lit. artificiosus. Vezi definitia »

ELOGIÓS, -OÁSĂ, elogioși, -oase, adj. Care elogiază, laudativ. [Pr.: -gi-os] – Din fr. élogieux. Vezi definitia »

SILICÓS, -OÁSĂ, adj. v. silicios. Vezi definitia »

calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie. Vezi definitia »