putoáre (putóri), s. f. – 1. Miros urît, duhoare. – 2. Bășină. – 3. Leneș, trîntor. – 4. Prostituată, tîrfă. – Mr. (m)putoare, butoare, megl. putoari. Lat. putōrem (Pușcariu 1419; REW 6883), cf. v. it., prov., cat, v. sp. pudor, fr. pueur ca și puți. – Der. puturos, adj. (rău mirositor; leneș); puturos, s. m. (dihor); puturoasă, s. f. (coriandru), cf. puciocnă; puturoșenie, s. f. (lene). Vezi definitia »

ERBICIDÁRE, erbicidări, s. f. Acțiunea de a erbicida. – V. erbicida. Vezi definitia »

STÂLPÁRE, stâlpări, s. f. (Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is). Vezi definitia »

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a alăpta. – V. alăpta. Vezi definitia »

REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti. Vezi definitia »