ENDOMETRIÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă constituită din elemente epiteliale, care se dezvoltă în țesuturi mai îndepărtate de uter. [Pron. -tri-om, pl. -oame. / < fr. endométriome]. Vezi definitia »

MENISCOTÓM s. n. instrument chirurgical pentru secțio-narea meniscului articular. (< fr. méniscotome) Vezi definitia »

HEMOCRÓM s. m. denumire generică pentru pigmenții sangvini transportori de oxigen. (< fr. hémochrome) Vezi definitia »

-CROM² Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< fr. -chrome]. Vezi definitia »

RIBOZÓM s.m. (Biol.) Organit celular granular din citoplasmă, având un rol important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc. [< germ. Ribosom]. Vezi definitia »