SUFÍSM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în sec. VIII și răspândit mai ales în Persia. – Din fr. soufisme. Vezi definitia »

VITALÍSM s. n. concepție idealistă despre natura vieții, care explică fenomenele acesteia prin prezența în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forță vitală, entelehie, suflet etc.). (< fr. vitalisme) Vezi definitia »

SIBARITÍSM s.n. (Liv.) Lux și desfrâu. [< fr. sybaritisme]. Vezi definitia »

POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme. Vezi definitia »

TRIMORFÍSM s.n. Calitate a unor substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. [< fr. trimorphisme]. Vezi definitia »