canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie. Vezi definitia »

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer]. Vezi definitia »

PITURÁ vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it. pitturare) Vezi definitia »

ULTRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „foarte”, „extrem de”, „dincolo”, „de peste”. [< fr., it. ultra-, cf. lat. ultra – dincolo, peste]. Vezi definitia »

ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare. Vezi definitia »