PRAGMATÍSM s. n. curent în filozofia contemporană, care, indentificând obiectul cunoașterii cu procesul cunoașterii, consideră noțiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacității lor practice. ◊ (p. ext.) atitudine, concepție etc. care are în vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practică. (< fr. pragmatisme, engl. pragmatism) Vezi definitia »

NAȚIONAL-SOCIALÍSM s.n. Denumire improprie, falsă semantic, pe care și-o aroga nazismul. [Pron. -ți-o...-ci-a-. / cf. germ. Nationalsozialismus, it. nazionalsocialismo, fr. national-socialisme]. Vezi definitia »

SIBARITÍSM s.n. (Liv.) Lux și desfrâu. [< fr. sybaritisme]. Vezi definitia »

LANCASTERIANÍSM s. n. sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori în clasele mai mici. (< fr. lancastérianisme, engl. lancasterianism) Vezi definitia »

OWENÍSM O-UE-/ s. n. doctrină socială utopistă care, criticând societatea capitalistă în numele „rațiunii”, preconiza crearea unei „lumi noi”, întemeiată pe proprietatea obștească și menită să asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor membrilor ei. (< fr. owénisme) Vezi definitia »