NAVÉTĂ¹ s.f. 1. Suveică. 2. Ac special pentru lucrat fileu. 3. Vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ♦ Drumuri făcute des, periodic, între două localități. ◊ A face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. Ladă compartimentată cu care se transportă unele produse alimentare. [< fr. navette]. Vezi definitia »

FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală. Vezi definitia »

ACROSCLERÓZĂ s. f. sclerodactilie progresivă. (< fr. acrosclérose) Vezi definitia »

portomonétă, portomonéte, s.f. (înv.) portmoneu. Vezi definitia »

FĂIOÁRĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui făină. [Pr. și: fă-i-oa-] Vezi definitia »