crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv. Vezi definitia »

crăiță, crăițe s. f. femeie ușuratică. Vezi definitia »

HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra]. Vezi definitia »

ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse) Vezi definitia »

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. Vezi definitia »