scurilíe, scurilíi, s.f. (înv.) bufonerie, șolticărie. Vezi definitia »

măngăníe s.f. (înv.) farmec, vrajă. Vezi definitia »

SINTONÍE s.f. 1. (Fiz.) Stare a două sisteme care oscilează cu aceeași frecvență. 2. Caracteristică temperamentală constând în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. [Gen. -iei. / < fr. syntonie, cf. gr. syn – cu, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

DISPÉRSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio) Vezi definitia »

SPLANHNOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a viscerelor, făcută cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splanchnographie, cf. gr. splanchnon – viscere, graphein – a scrie]. Vezi definitia »