LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique. Vezi definitia »

PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. Vezi definitia »

vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice Vezi definitia »

BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -e, adj. Format din două silabe. – Din bi- + silabic. Vezi definitia »

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice Vezi definitia »