GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia. Vezi definitia »

–PLEGÍE s.f. Element secund de compunere savantă cu sensul de „paralizie”. [< it. -plegia, fr. -plégie, cf. gr. plege – lovitură]. Vezi definitia »

vasectomíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile Vezi definitia »

TRITURÁȚIE s. f. triturare. (< fr. trituration, lat. trituratio) Vezi definitia »

OOAPOGAMÍE s. f. dezvoltare a unui organism dintr-un gamet nefecundat. (< fr. ooapogamie) Vezi definitia »