DISODÍE s. f. miros urât, fetid, datorat unei secreții. (< fr. dysodie) Vezi definitia »

subbărbíe, subbărbíi, s.f. (reg.) curelușă a hamului, care trece pe sub bărbia calului. Vezi definitia »

ANGIOCARDIOGRAFÍE s. f. metodă de examinare radiologică a inimii și vaselor mari cu o substanță de contrast. (< fr. angiocardiographie) Vezi definitia »

CONSTIPÁȚIE s.f. Stare a unei persoane care manifestă greutăți, încetineală în evacuarea intestinului; coprostază. [Gen. -iei. / cf. fr. constipation]. Vezi definitia »

ESOFAGOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere anormală a peretelui esofagian, provocată de acțiunea sucului gastric în urma vomismentelor frecvente. [Gen. -iei. / < fr. oesophagomalacie, cf. gr. oesophagos – esofag, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »