DOCETÍSM s.n. Erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Iisus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență. [< fr. docétisme, cf. gr. dokein – a părea]. Vezi definitia »

TABUÍSM s. n. caracter de tabu, interdicție bazată pe tabu. (< tabui + -ism) Vezi definitia »

FITACÍSM s. n. pronunțare alterată a consoanelor f și v (cf. gr. phi) Vezi definitia »

ELECTRODINAMÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. – Din fr. électrodynamisme. Vezi definitia »

PLEOCROÍSM s.n. Policroism. [Pron. ple-o-. / < fr. pléochroïsme, cf. gr. pleon – numeros, chroa – tentă, culoare]. Vezi definitia »