zaíf (-fă), adj. – Indispus, bolnav. – Mr. zaif. Tc. (arab.) zayif (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 113), cf. ngr. ζαίφης, bg. zaif. – Der. zaiflîc, s. n. (indispoziție), din tc. zayiflik. Vezi definitia »

CALÍF s. m. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți. (< fr. calife) Vezi definitia »

HIPOGRÍF s. m. animal fabulos, jumătate cal și jumătate grifon (1). (< fr. hippogriffe) Vezi definitia »

HATIȘERÍF, hatișerifuri, s. n. (Turcism înv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai. – Din tc. hatti-șerif. Vezi definitia »

RÓSBIF s. n. friptură din mușchi de vacă foarte puțin fript, aproape crud la mijloc. (< fr. rosbif, engl. roast beef) Vezi definitia »