DIOCÉZĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdicția unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. dieceză s.f. / < fr. diocèse, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis – conducere]. Vezi definitia »

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală. Vezi definitia »

MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite) Vezi definitia »

LATICLÁVĂ s. f. fâșie lată de purpură care împodobea toga purtată de senatorii romani. ◊ toga însăși. (< fr. laticlave, lat. laticlava) Vezi definitia »

AMFIGENÉZĂ s. f. 1. amfigonie. 2. situație a unor homosexuali de a putea întreține și relații heterosexuale. (< fr. amphigenèse) Vezi definitia »