SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme]. Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. Tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol; sistem de asociere a marilor întreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism. Vezi definitia »

TOTEMÍSM s. n. credință bazată pe cultul totemurilor. (< fr. totémisme) Vezi definitia »

ATICÍSM s. n. Ceea ce caracterizează scrierile vechilor atenieni; delicatețe, măsură, eleganță, puritate în stil și în limbă. – Fr. atticisme (lat. lit. atticismus). Vezi definitia »

EUFEMÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt, expresie cu care se înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt sau o expresie care desemnează ceva urât, jignitor sau obscen. [< fr. euphémisme, cf. gr. eu – bine, phemi – vorbesc]. Vezi definitia »