CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

RADICALÍSM s. n. Preconizare și practicare a metodelor radicale în soluționarea unor probleme. – Din fr. radicalisme. Vezi definitia »

PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. – După rus. proletkul'tovșcina. Vezi definitia »

VIRGILIANÍSM s. n. imitație a poeziei lui Virgiliu carac-terizată prin cultul vieții pașnice în mijlocul naturii, prin seninătate și grațiozitate și printr-un puternic sentiment patriotic. (< virgilian + -ism) Vezi definitia »

POLILINGVÍSM s. n. folosirea curentă și în egală măsură a mai multor limbi de către același individ sau grup social. (< fr. polylinguisme) Vezi definitia »