RETÓRIC, -Ă I. adj. care aparține retoricii; de retor. ◊ (peior.; despre stil) afectat, emfatic. II. s. f. 1. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ♦ figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare. 2. (peior.) declarație emfatică; afectare (< fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike) Vezi definitia »

ECLESIÁSTIC, -Ă adj. v. ecleziastic. Vezi definitia »

PARADIGMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la paradigmă; exemplar, model. II. s. f. ansamblu de modele, de prototipuri ale unui fenomen etc. (< fr. paradigmatique) Vezi definitia »

NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. Vezi definitia »

ORTOSTÁTIC, -Ă adj. stând în picioare; (med.; despre unele fenomene) care se produce numai în poziție verticală. (< fr. orthostatique) Vezi definitia »