CORPOLÉNT, -Ă adj. (despre oameni) cu corpul mare; voinic. (< fr. corpulent, lat. corpulentus) Vezi definitia »

curent in epoca, traducandu-se prin amoralism, prin teoria actului gratuit, printr-o noua viziune asupra campului narativ al operei literare si asupra personajelor. Vezi definitia »

PRETENDÁNT, -Ă s.m. și f. v. pretendent. Vezi definitia »

CORONAMÉNT, coronamente, s. n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (dupa coroană). Vezi definitia »

DETERMINÁNT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relație etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situație, reacție. 2. (mat.) simbol compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant) Vezi definitia »