TÁBLĂ², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci și patru de săgeți incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table². – Din ngr. távli. Vezi definitia »

ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte]. Vezi definitia »

PÁRĂ¹ s. f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De pară = roșu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sări) prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic și chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorință chinuitoare. – Din sl. para. Vezi definitia »

BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. bouquetière. Vezi definitia »

ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière. Vezi definitia »