PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Dispoziție legală în virtutea căreia, după un anumit timp și în anumite condiții, se câștigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătorești neexecutate. 3. Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. Vezi definitia »

vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile Vezi definitia »

boșorcáie (-ắi), s. f. – Vrăjitoare. Mag. boszorkány (DAR). În Trans., puțin folosit. Cf. boscorodi. Vezi definitia »

ACROCEFALÍE s.f. Deformație congenitală a craniului, constând în țuguierea lui. [Gen. -iei. / < fr. acrocéphalie]. Vezi definitia »

RADIOBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea acțiunii radiațiilor ionizante asupra organismelor vii. [Pr.: -di-o-bi-o-] – Din fr. radiobiologie. Vezi definitia »