SPÚZĂ, (rar) spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium). Vezi definitia »

TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. Vezi definitia »

ALVÍȚĂ s. f. Produs zaharos fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. [Var.: halvíță s. f.] – Din [h]alva + suf. -iță. Vezi definitia »

HOMOGRÉFĂ s.f. (Med.) Grefă luată de la un individ din aceeași specie. [< fr. homogreffe]. Vezi definitia »

BLÚZĂ s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, de obicei cu mâneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2. Haină de pânză pe care o poartă militarii vara în locul vestonului. ♦ Haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. [< fr. blouse]. Vezi definitia »