APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine. – Din fr. apologétique. Vezi definitia »

FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique]. Vezi definitia »

PRECLÁSIC, -Ă adj., s. m. f. (scriitor) din perioada premergătoare clasicismului. (< fr. préclassique) Vezi definitia »

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique. Vezi definitia »

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic. Vezi definitia »