DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »

ECOPRAXÍE s. f. (Med.) reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. Din. fr. échopraxie. Vezi definitia »

CRENOLOGÍE s.f. Studiul apelor minerale terapeutice. [Gen. -iei. / < fr. crénologie, cf. gr. krene – izvor, logos – știință]. Vezi definitia »

IDENTIFICÁȚIE s. f. identificare. (< fr. identification) Vezi definitia »

năroáie s.f. (reg.) făgaș sau râpă, pline cu cioturi și pietre, făcute de șuvoiul ploilor; năruitură. Vezi definitia »