FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător. Vezi definitia »

MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor) Vezi definitia »

INFLAMATÓR, -OÁRE, inflamatori, -oare, adj. Care se manifestă printr-o inflamație; care provoacă o inflamație. – Din fr. inflammatoire. Vezi definitia »

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur]. Vezi definitia »

MAGNETIZATÓR, -OÁRE I. adj. care magnetizează. II. s. m. persoană care magnetizează (1), care practică magnetismul animal. (după fr. magnétiseur) Vezi definitia »