cotroháliță, cotrohálițe, s.f. și m. (reg.) vântură-lume, vagabond. Vezi definitia »

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Din brișcă² + suf. -uță. Vezi definitia »

ANGIOSTENÓZĂ s. f. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine. (< fr. angiosténose) Vezi definitia »

crústă (crúste), s. f. – Coajă. Lat. crusta, cf. fr. croûte, germ. Kruste (sec. XIX). – Der. crustaceu, s. m., din fr.; încrusta, vb., din fr. Vezi definitia »

SPETEÁZĂ, speteze, s. f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care își reazămă spatele cel care șade; spătar¹, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vânt; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă; c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car; d) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului; e) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături; f) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut; g) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie; h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele. – Spată + suf. -ează. Vezi definitia »