críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”. Vezi definitia »

ORTOSPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Ortoscleroză. [Pron. -gi-o-. / < fr. orthospongiose]. Vezi definitia »

JÓTĂ s.f. Dans popular spaniol cu mișcare repede și acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc; melodia acestui dans. [Pron. ho-, var. (rar) hotă s.f. / < sp. jota]. Vezi definitia »

TÓGĂ s.f. Îmbrăcăminte specifică a romanilor constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. [< lat. toga]. Vezi definitia »

séslă, sésle, s.f. (reg.) căuș de lemn sau de metal folosit la măsurarea produselor în stare de pulbere sau de grăunțe; scafă. Vezi definitia »