UPANIȘÁDE s.f.pl. (Liv.) Cărți sacre postvedice ale mișcării filozofice și ascetice dezvoltate în India în primul mileniu î.e.n. (800-500). [Sg. upanișadă. / cf. engl. upanishad < cuv. indian, cu semnificația „doctrină secretă”]. Vezi definitia »

UMBRÍDE s. f. pl. familie de pești teleosteeni, înrudiți cu păstrăvul: pietrarul, țigănușul etc., cu corpul fusiform, în locurile pietroase din râuri sau ape mlăștinoase. (< fr. ombridés) Vezi definitia »

BALONSÉIDE s.n. v. balonzaid. Vezi definitia »

aprínde (aprínd, apríns), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumină. – 4. A se înflăcăra, a se roși la față. – 5. A încinge, a ațîța. – 6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. – 7. A face febră. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totuși, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre și în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s. n. (Trans., chibrit); aprinjoară, s. f. (Trans., chibrit); aprinsură, s. f. (Trans., inflamație); aprinzăcios, adj. (inflamabil); aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzător, adj. (inflamabil). Vezi definitia »

TESTUDÍDE s. f. pl. familie de chelonieni: broaștele țestoase de uscat. (< fr. testudidés) Vezi definitia »