COMPONÉNȚĂ s.f. Reunire a mai multor elemente într-un întreg; compoziție, alcătuire. [< component] Vezi definitia »

scăfílă, scăfíle, s.f. (reg.) cutie craniană, craniu. Vezi definitia »

beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »

spuzătúră, spuzătúri, s.f. (reg.) zăbală, spuzar, spuză, spuzeală, spuzitură (la gură). Vezi definitia »

tímpină, tímpine, s.f. (înv.) darabană, tobă, daira. Vezi definitia »