HIPERCLOREMÍE s. f. creștere a concentrației de clor din serul sangvin. (< fr. hyperchlorémie) Vezi definitia »

IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. Vezi definitia »

NEVRECTOMÍE, nevectomii, s. f. Operație care constă din tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie. Vezi definitia »

HEMIALGÍE s. f. durere limitată la o singură parte a corpului. (< fr. hémialgie) Vezi definitia »

NEONATOLOGÍE s. f. Specialitate medicală care se ocupă cu studiul nou-născutului sănătos, cu depistarea, diagnosticarea și tratarea bolilor specifice acestei grupe de vârstă, precum și cu îngrijirea și protezarea pentru menținerea în viață a nou-născutului prematur. – [sursă: Wikipedia; cf. dicționar Ortografic, dar MDN indică neonatalogie]. Vezi definitia »