forcotí pers. 3 sg. forcotéște, vb. IV (reg.) 1. (despre fierul încins aruncat în apă) a fâsâi, a sfârâi. 2. (depre arici) a forcăi. Vezi definitia »

GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A (se) pregăti pentru o acțiune, de obicei pentru o deplasare. 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz. (Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [Var.: (reg.) gătá vb. I] – Din gata. Cf. alb. gatit. Vezi definitia »

COMÁTI s. m. pl. nume dat de romani dacilor de rând. (‹ lat. comati) Vezi definitia »

ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja. Vezi definitia »

prosfetí, prosfetésc, vb. IV (înv.) a face să lumineze, să strălucească. Vezi definitia »