REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic. Vezi definitia »

ONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr. ontologique]. Vezi definitia »

POÉTIC, -Ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; p. ext. impresionant, fermecător. 3. S. f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică. 4. S. f. Ansamblu de forme și de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. – Din ngr. poiitkós, poiitikí, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique. Vezi definitia »

SOPORÍFIC, -Ă adj., s. n. somnifer; soporifer. (< fr. soporifique) Vezi definitia »

ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. Vezi definitia »