ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. Ruinile unui castel antic (ODOBESCU). ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau civilizației lor. Odă în metru antic (EMINESCU). 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din antichitate. [Acc. și: ántic] – Fr. antique (lat. lit. antiquus). Vezi definitia »

ANGIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la angiografie. [< fr. angiographique]. Vezi definitia »

PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para¹- + clinic. Vezi definitia »

PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus]. Vezi definitia »