RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique]. Vezi definitia »

CIANAMÍDĂ, cianamide, s. f. Substanță chimică cristalină, din care se obține melamina. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanamide. Vezi definitia »

ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe) Vezi definitia »

prescórniță, prescórnițe, s.f. (reg.) vas în care se țin prescurile la biserică. Vezi definitia »

INCONSISTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de consistență de soliditate. 2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. (< fr. inconsistance) Vezi definitia »